Rugaciune fara credinta se mai intilneste, dar credinta fara rugaciune este de neconceput.

Cea mai inalta forma de rugaciune nu este niciodata o cerere.

Daca ceea ce ne dorim este decent si justificat, avem trei cai ca sa obtinem lucrul respectiv: 
*sa lucram pentru el, 
*sa ne rugam pentru el sau 
*sa lucram si sa ne rugam pentru el.

Fie ca e vorba de un inceput de evanghelizare, fie ca este vorba de educatia copiilor sau de examenul de la facultate, reteta va trebui sa ramina intotdeauna aceeasi dubla impletire intre munca si rugaciune.
Nici munca fara rugaciune, nici rugaciune fara munca.

Ar trebui sa ne examinam, din cind in cind, rugaciunile ca sa vedem cit de sincere si de spontane mai sint. Ar trebui sa le tinem sincer, simple, proaspete, personale si originale. Mai presus de orice, trebuie sa ne interzicem cu desavirsire sa ne faurim singuri emotii de sfintenie.

Inca ne mai rugam pentru treziri spirituale fara sa ne dam seama de tradarile noastre si de lipsa noastra de pocainta. Toate aceste rugaciuni sint fara nici o valoare.